Moartea la purtător vrea, din nou, să fie cartea mea despre moarte. Se numeşte astfel fiindcă acest titlu acoperă foarte bine „pariul” meu pe muritudine. Titlul vechilor mele cărţi despre moarte prelua o sintagmă din laboratorul eminescian. „Geniul morţii” fusese precedat de „ştiinţa morţii”. „Ştiinţa” înseamnă deopotrivă a şti, a fi în cunoştinţă de cauză, şi a şti să faci ceva, a stăpâni o artă. E dublul sens al morţii care poate fi învăţată.

Moartea, deşi însoţitoare intravitală, poate fi descrisă doar prin aproximări pornind de la experienţele la mâna doua din realitate şi din ficţiune. Când descrierea ar putea fi acurată, în prelungul ceas al morţii proprii, tu nu mai eşti acolo să depui mărturie. Crescând în tine din prima zi a vieții tale, ea ți-a luat locul, dar nu vorbește, fără-răspunsul fiindu-i trăsătură cumplit definitorie.

Fragmentul și divagarea sunt, din nou, instrumentele cele mai potrivite pentru gândul meu tatonând stări, cuvinte, spaime și presupuneri.

Irina Petraş

Categoria : Cărți de autor
Data adăugării : 2025-11-17