02
03
2025
Pământul și comparația ațipită
Pământul și comparația ațipită
Un fel de fabulă
„Pe lângă alte astre, bunăoară Saturnus, au Neptunus, au Iupităr,
pământul nostru doară-i o scârbă! Nici cât să chiorăști un șoarece…“
Mariu Chicoș Rostogan
Am descoperit de curând că Mariu Chicoș Rostogan avea dreptate. E nevoie să iau povestea „descoperirii” mele mai de departe pentru a se înțelege momentul de perplexitate pe care l-am trăit și ce morală am put ... citește...
12
09
2024
Literatura română și școala
Literatura română și școala
Paranteze aproape utopice
„N-ar fi rău să fie bine”...
Ion Creangă
Utopice, fiindcă nu trăim nicidecum într-o țară în care Cultura se numără printre priorități, ca ingredient identitar fundamental. Parantezele mele pornesc de la ideea că, încercând să influențăm accederea în manuale a unor scriitori de azi, nu satisfacerea orgoliilor și vanităților este scopul; ci (re)gândirea lucidă și susținerea locului li ... citește...
12
09
2024
Entități intersubiective sau despre generații
Entități intersubiective sau despre generații
„Lumea nu-i cumu-i, ci cum o vedem”
M. Eminescu
Pun la cale, la filiala clujeană a Uniunii Scriitorilor, o dezbatere în mai multe episoade pe marginea mult invocatei „prăpastii” dintre generații în lumea literară. Cât de reală e ea? Cât de multe sunt asemănările dintre generații și de unde și de ce încep deosebirile?
Am mai vorbit/scris despre asta. Am introdus, de fiecare dată, bemoli și am relativizat, ... citește...
12
09
2024
Atingeri și fantasme sau despre graiul lucrurilor
Atingeri și fantasme sau despre graiul lucrurilor
Oh! lucrurile cum vorbesc,
Și-n pace nu vor să te lase:
Bronz, catifea, lemn sau mătase,
Prin grai aproape omenesc.
Alexandru Macedonski
Am scris adesea despre locuri și locuiri, despre bârlogul căptușit cu cărți al scriitorului și relația sa cu interioarele Tiffany pe care le descrie, apropriindu-și-le, în cărțile sale. Am reținut cuvintele lui Saramago cum că „lumea noastră exterioa ... citește...
09
12
2024
Artă, cunoaștere, recunoaștere
Artă, cunoaștere, recunoaștere
Spuneam deja în Intermitențele privirii că, în pictură, dar și în literatură, în artă, în general, raportul între decorativ și meditativ e oscilant – de la plăcerea simplă a ochiului (inclusiv cel „al minții”) care se desfată scăldat în culori și alternanțe de lumini și umbre (de obicei, însoțit de un zâmbet de încântare, de recunoaștere a armoniei) la reacția mai profundă cu punere pe gânduri, neliniște, fior, căuta ... citește...
08
07
2024
Lege și ordine sau despre jocul literaturii
Lege și ordine sau despre jocul literaturii
„Cronica lui Manolescu“ mi-a fost tabiet săptămânal ani la rând. Nu cred că, studentă fiind, am ştiut că autorul era doar cu exact (căci născut în 27 noiembrie, ca şi mine) opt ani mai în vârstă. Lecturi infidele, Metamorfozele poeziei, Contradicţia lui Maiorescu, intrate în lista bibliografică obligatorie, îl clasicizaseră. Tânărul Manolescu intra în literatură cu aplomb senioral. Autoritatea îi era indis ... citește...
08
06
2024
Intermitențele privirii
Intermitențele privirii sau despre ferestre
„Dincolo de poezie însă, ecourile vieţii răcneau în fereastra sa”
(Bacovia, Dintr-un text comun)
Victor Ieronim Stoichiță își propune să demonstrezecă „în impresionism are loc o schimbare mult mai radicală și mai profundă, care vizează «tematizarea privirii moderne». Dacă există cu adevărat ceva profund nou în pictura lui Manet, Monet și Degas este faptul că meditația asupra actului de a vede ... citește...
08
06
2024
Lumea Limbii Române
Lumea limbii române
„În adâncul fiecărui cuvânt asist la naşterea mea”.
Alain Bosquet
Am văzut de curând, pe BBC Ideas, un filmuleț care readuce în atenție ipoteza whorfiană a legăturii dintre limbă și gândire. Întrebarea-temă de dezbatere este: „Gândim diferit în diferitele limbi?” Există peste 7000 de limbi în lume, asta înseamnă că sunt tot atâtea perspective diferite asupra lumii? Argumentele acumulate de-a lungul ani ... citește...
05
03
2024
„C-o moarte tot suntem datori”
„C-o moarte tot suntem datori”
Versul lui Coșbuc apare în unele transcrieri „C-o moarte toți suntem datori”. Cititorul oscilează între implacabilitatea morții – indiferent ce am face, tot vom muri, muritudinea intră în definiția noastră de oameni, de făpturi vii fiindcă muritoare – și înțelegerea ei ca datorie, cu un sens nu cu totul limpede. Fiindcă beneficiem de „clipa cea repede ce ni s-a dat”, așadar am primit un cec în alb cu scadență necuno ... citește...
04
10
2024
Trădarea traducerii
Ca în titlul lui Erasmus, Laus Stultitiae, profit de sensul ambiguu și ușor de înțeles pe dos. În pamfletul lui Erasmus, nu despre un elogiu adus Prostiei este vorba, ci despre lauda pe care și-o aduce sieși Prostia. Tot astfel, nu în primul rând despre faptul că orice traducere trădează voi vorbi (traduttore – traditore), ci și despre cum este ea însăși (sau purtătorii ei) trădată, adesea chiar prin bună lucrare proprie.
De câte ori aud traducători români plâng ... citește...
03
03
2024
Fețele „crederii”
Fețele „crederii”
Mic studiu de caz
Interesul meu pentru infinitivele lungi e vechi. Am semnat o laudă lor chiar în România literară. A trecut aproape un sfert de veac de când am scris prima dată despre feminitatea limbii române, argumentând că este feminină (cu o doză de androginie venind dinspre ambigene) fiindcă lucrurile cele mai importante pentru om şi pentru existenţa sa în lume sunt exprimate de limba noastră cu substantive feminine. Un rol de netăgăduit ... citește...
02
03
2024
Fața nevăzută a Lumii
Mai-mult-ca-trecutul Anei Blandiana e o carte rară. Nu găsesc un epitet mai potrivit. O carte de o luciditate tăioasă și caldă în restriștea ei. De mult n-am mai citit o carte atât de densă, de frumoasă, de surprinzătoare. Nici doi ani de jurnal tensionat care reușesc să fie o meditație despre singurătate, lume, „infernul tandreței”, naivitate și ticăloșie, generozitate, egocentrism, umanitate, trădare, lege morală, omul sub vremi, calitatea de martor, bucurie, durer ... citește...
01
13
2024
Combinări, îmbinări și dezbinări canonice
Combinări, îmbinări și dezbinări canonice
Vorba lui Nicolae Manolescu, „nu-ţi propui să schimbi canonul. Bătăliile canonice nu se planifică. Ele ţin de viaţa spontană şi imprevizibilă a literaturii”. Perfect adevărat. Tot astfel, nu poți impune nimic limbii. Organism viu – ca și literatura –, ea depinde de vorbitorii ei și de capacitatea sa de a răspunde nevoilor de comunicare ale oamenilor unei epoci. Dar asta nu înseamnă nicidecum că nu încearcă f ... citește...
11
11
2023
„Sceneria” sau despre murii Poetului
Scriind despre Bârlog de scriitor, în România literară, am trimis la un volum colectiv apărut în Belgia, Murs d images d écrivains. Dispositifs et gestes iconographiques (XIXe-XXIe siècle), Louvain, 2023, care comentează „dispozitivele iconografice” de care se înconjoară oamenii în general pentru a conserva o istorie personală, dar încearcă să afle și ce înseamnă decorarea într-un anume fel a locuinței (bârlogului/vizuinii) pentru un scriitor. Există vreo legătură ... citește...
10
30
2023
Ținutul „umed” al romanului
Ținutul „umed” al romanului
Milan Kundera are dreptate: „Opera fiecărui romancier conţine o viziune implicită a istoriei romanului, o idee despre ceea ce este romanul”. Ba, mai mult decât atât, fiecare romancier știe sau crede că știe care e rețeta unui bun roman. Atâta doar că reușita unei cărți nu poate fi repetată fără a cădea în manierism. Să mai adaug și că cititorul de romane are propria viziune asupra a ceea ce este un roman bun. O discuție de ... citește...
09
22
2023
Autor, editor, cititor, un pas de trois imprevizibil
Autor, editor, cititor – un pas de troisimprevizibil
Rândurile de mai jos au fost stârnite de capitolul Partenerul secretdin cartea lui Alberto Manguel Un cititor în Pădurea din Oglindă(Editura Trei, 2023, trad. Bogdan-Alexandru Stănescu). Subiectul acestei cărţi este „cititul, cea mai specific umană dintre toate activităţile creatoare. Cred că suntem, în miezul fiinţei noastre, animale cititoare și că arta lecturii, în accepţiunea ei cea mai largă, ne definește ca ... citește...
09
03
2023
Furnici și stele sau despre Poveste
Se zice că Chaplin, stând de vorbă cu bunul său prieten Georges Simenon, se întreba de ce sunt, oare, atât de mulți oameni nebuni/smintiți pe lume? Simenon, pe care mi-l imaginez cu figura bonom-sfătoasă a lui Maigret (Jean Gabin), îi răspunde cam așa: Vezi tu, am fi la fel de nebuni ca ei, dar eu am cărțile, tu ai filmele. Ei nu au cum să-și împace neliniștile, spaimele, deruta. Aș adăuga imediat aici și cititorul, cinefilul, consumatorul de artă în general. Cei care, ... citește...
08
04
2023
Biblioteci în amurg
Biblioteci în amurg
De-o bună bucată de vreme, se aude un huruit amenințător, deocamdată subteran, aș zice, legat de soarta Cărții, a Bibliotecii, a Cititorului. Pe de-o parte, sunt înclinată să cred că multe dintre îngrijorări sunt mimetice – e straniu cât de repede prind din zbor, chiar și oameni cu capul pe umeri, orice alarmă, gata fiind să „lupte”, să plănuiască revolte și revoluții, cel mai adesea „din cuțite și pahară”, căci nu merg mai departe ... citește...
07
07
2023
Migrene. Tratament oniric.
Migrene. Tratament oniric
În Viața mea de noapte, rețineam teoria freudiană cum că, pentru a nu fi tulburat în munca sa nocturnă, subtextuală, creierul ştie să fabrice poveşti de răspuns la stimulii exteriori, contextuali (care, desigur, nu încetează în timpul somnului nostru), visele fiind o formă ficţională de răspuns. Visând, nu ne trezim imediat pentru a răspunde vreunui stimul sonor, de pildă, fie el indiferent ori care ne vizează anume, iar creierul, scutit de ... citește...
05
23
2023
Amănunțirea lapidară
Amănunțirea lapidară sau despre negoțul lecturii
Am mărturisit adesea de-a lungul cronicilor scrise într-o jumătate de veac că îmi place anume proza discret reflexivă, cea care apelează la o privire amănunțită asupra lumii, dar nu-și uită ținta, căci prozatorul țese abil mătasea detaliilor pentru a face mai firești inserțiile meditative, eseist-filosofice, enunțând ici-colo „adevăruri” despre sine. Dar nu doar despre sine. Proza cu doze variabile de introspec ... citește...
04
25
2023
Viața cumva-cumva
Viața cumva-cumvasau despre amnezia culturală
Romanul lui Ian McEwan Mașinării ca mine(Polirom 2019; trad. Dan Croitoru)pune câteva întrebări fundamentale despre condiția umană prin intermediul unei confruntări incomode între omul Charlie și un robot super-perfecționat cu numele Adam. Deși e proprietatea sa, căci l-a cumpărat cu bani mulți, primiți dintr-o moștenire, și deși Adam are setări din fabrică („sinonimul pentru destin”) să nu facă rău proprie ... citește...
04
19
2023
Bârlog de scriitor
„Bârlog” de scriitor. Pereți, ziduri, ferestre
Am scris adesea despre locuri și locuiri, despre relația scriitorului cu natura ori despre interioarele Tiffany pe care le descrie, apropriindu-și-le, în cărțile sale. Am reținut cuvintele lui Saramago cum că „lumea noastră exterioară” e, „în orice clipă şi împrejurare, un fel de prelungire a lumii noastre interioare şi la fel de variabilă atât una, cât și cealaltă.” Pentru polul cunoscător descris de Camil ... citește...
03
28
2023
Trecătorul trup și insomniferele sale
Trecătorul trup și „insomniferele” sale
Numai pe tine te am, trecătorul meu trup
Lucian Blaga
Ceea ce se oferă privirii noastre nu este un dat, ci un lucrat şi, deci, un artificiu. Prizonieri ai propriilor noastre limite senzoriale, acceptăm realitatea indubitabilă a aparenţei. Sufletul însuși nu este un atribut al omului, ci rezultatul activităţii sale asupra lumii şi asupra sinelui, adică efectul cunoaşterii traduse în cuvinte. Acestea pot evide ... citește...
03
22
2023
Litere și destine
Litere și destine sau despre buchisire
Se spune, de obicei, că omul se deosebește de celelalte viețuitoare prin aceea că apelează la vorbirea articulată, mijloc sonor de exprimare și comunicare. Doar că lucrurile nu stau chiar așa. Că nu înțelegem limba păsărilor sau a delfinilor nu înseamnă nicidecum că viețuitoarele cu pricina nu comunică într-o limbă, diferită de a noastră, da, dar care îndeplinește rolul exprimării și comunicării. Cum dovezile desp ... citește...
01
26
2023
Laudă infinitivelor lungi
„Ș-auzi mândra glăsuire…”
A trecut aproape un sfert de veac de când am scris prima dată despre feminitatea limbii române, argumentând că este feminină (cu o doză de androginie venind dinspre ambigene) fiindcă lucrurile cele mai importante pentru om şi pentru existenţa sa în lume sunt exprimate de limba noastră cu substantive feminine. Un rol de netăgăduit îl au în accentuarea acestei trăsături infinitivele lungi, bogatele infinitive lungi, care păstreaz ... citește...
11
20
2022
Cronica unor morți anunțate
Cronica unor morți anunțate
Omul e surprins de moarte fiindcă „ştiinţa morţii” nu e înnăscută, cum pare a fi la alte vieţuitoare, iar societatea nu-şi propune educarea lui pentru moarte. Prosperitatea, succesul, progresul se definesc toate prin ocultarea finitudinii. „Dezmoştenit al naturii”, cum îl consideră Edgar Morin, omul se naşte nepregătit pentru viaţă. El trebuie să înveţe şi ceea ce e specific omenesc (limbajul, comportamentul social) şi ceea ce, la ... citește...
10
28
2022
Căderea în timp. Divagări
„Și tare-i târziu”
Bacovia
Îmi vine în minte o veche povestioară parabolă, ilustrată cu o linie retro a desenului: X a urcat să repare àcele marelui orologiu din turn. Piciorul i‑a alunecat, iar X a căzut din spaţiu în timp.Pripit, ești gata să te „contrezi”. Cadranul e timpul, știm prea bine, iar X cade în spațiu, pe pământ! Apoi îți iei seama, rușinat, cu un fior. Nu, àcele ceasornicului sunt spațiu, concret, pipăibil. Căderea e în timp, c ... citește...
10
11
2022
Ficțiunea ca înlocuitor de Real
Spuneam în Fantome și împielițări (România literară nr. 38) că literatura este împielițarea lumii reale. Ține încă aproape și de Mit fiindcă acesta poate furniza farmecul. Preocupată de teme mereu abstracte, fără existență pipăibilă – iubire, ură, spaimă, adevăr, melancolie, timp, tristețe, dreptate, speranță, moarte etc. –, le țese o piele alcătuită din confortul lucrurilor concrete – decor, mobilier, peisaj, costumație în sens larg. „Pri ... citește...
10
11
2022
Fantome și împielițări
...sau despre realitatea ficțiunii
„Lumea nu-i cumu-i, ci cum o vedem”
Eminescu
Am văzut pe net un filmuleț comic: un tată și fiul lui se află într-o încăpere în care intră deodată o fantomă tradițională, adică un cearșaf umblător. Copilul se sperie, dar tatăl îi explică: nu e nimic de temut, doar o pânză sub care se ascunde un om. Cum copilul nu pare să-l creadă, tatăl se apropie bărbătește de arătare și-i smulge pânza de pe cap ... citește...
08
21
2022
Arta de a muri marca Săpânța
„N-a ști nimeni că m-am dus/ Numai m-or vedea că nu-s…”
Cimitirul vesel de la Săpânța e, fără îndoială, unic în România și nu cred că sunt multe în lume care să-i semene. De spus de la început, însă, că singularitatea lui e de nuanță, nu de esență, căci toate cimitirele lumii sunt forme de instituționalizare a morții, de organizare a ei în relație cu cei vii. Dar nuanța sa specifică îi adâncește unicitatea. În cele ce urmează, îi voi ... citește...
08
04
2022
Culise revărsate
Culise revărsate sau despre transparența opacă
O vorbă veche românească recomandă discreție certând prea marea revărsare de intimități în spațiul public: nu se cuvine „să dai din casă”; există lucruri de ne-spus, traducerea lor în cuvinte poate fi trădătoare şi chiar primejdioasă, cele mai secrete întâmplări din interiorul unei familii rămân şi trebuie să rămână taine. Tot astfel, osatura intimă a eului tău. Dacă „dai din casă”, ești un nesăbu ... citește...
06
18
2022
Fascinația olfactivă și literatura
Am citit pe net despre o expoziţie inedită inaugurată la muzeul Prado din Madrid: tabloul ”The Sense of Smell”, unul dintre cele cinci pictate de Jan Brueghel cel Bătrân (flora și fauna) împreună cu Peter Paul Rubens (figurile alegorice) într-o serie dedicată simțurilor. În pictura Simțul mirosului, au fost identificate 80 de soiuri de plante. Brandul de parfumuri Puig a recreat, la cererea specialiștilor Muzeului, 10 dintre mirosuri, printre care: iasomie, trandafir, ... citește...
02
25
2022
A lumii amăgire
A lumii amăgire
sau despre credințe și încrederi
„Amăgire“, zice Ioan-Aurel Pop în Veghea asupra limbii române, „provine, se pare, dintr-o sintagmă veche, având în centru substantivul latinesc magus (preot păgân), provenit din grecescul magos. Până la un moment dat, spre finalul antichităţii şi începuturile lumii medievale (prin anii 400-600, d. Hr.), termenul respectiv trebuie să fi fost admagire, formă din care se poate deduce mai uşor originea, afla ... citește...
02
06
2022
Paralele intersectate
Paralele intersectate sau despre vecinătăți
„N-am făcut decât să trăiesc, dar și din asta se moare”, așa sună în traducere finalul unui poem de József Attila, versuri la care am trimis adesea în cărțile mele despre muritudine. În pagina de poezie din nr. 11-12 al revistei Steaua, Markó Béla (traducere Kocsis Francisko, el însuși poet și prozator remarcabil) trimite la acest poet de care se mărturisește (într-un interviu) legat profund: „Până-n ziua de azi n ... citește...
02
06
2022
Coloana sonoră
Coloana sonoră sau Despre muzici și zgomotiri
De la naștere, ba se pare că și dinaintea ei, înotăm într-un ocean de sunete pe care învățăm să le distingem. Le auzim și fără să vrem, le ascultăm când vrem („Ah, lucrurile cum vorbesc”). Recunoaștem vocile părinților, citim în intonația celuilalt semnale de bine ori de rău. Înregistrăm ciripit de păsări, uneori învățând să deosebim mierla de privighetoare. Știm ce înseamnă un pocnet, un țipăt, un da ... citește...
12
11
2021
Interviu realizat de Cristian Pătrășconiu
apărut în România literară
„Muritudineae forma supremă de «lectură» a existenței umane”
Vedețila fel când scrieți și când pictați?
Oarecum. Pariez pe privirea creatoare, pe care am identificat-o și descris-o la Camil Petrescu. Ochii doamnei T. „când se fixau asupra unui obiect îl creau parcă”. Privirea creatoare, adică îndrăgostită în sensul dependenţei pe care o instaurează între sine şi obiectul privit, îşi asociază verbe ... citește...
12
11
2021
Despre defecte
în România literară
Defectele mele. O doză consistentă de naivitate orgolioasă. Am crezut că, dacă mă străduiesc să fac totul cât mai bine, corectitudinea mea va deveni exemplară și voi putea îndrepta rele din jur. Nici vorbă. N-am făcut decât să-mi limitez experiențele personale pentru a nu-mi pune în pericol „impecabilitatea”.
Mi-a plăcut să fiu „vechilul”, cum îmi zicea Marian Papahagi, îndemnându-i pe ceilalți să scrie, să lase urme, să îndr ... citește...
12
11
2021
Interioare Tiffany
Interioare Tiffany și alte refugii
Spre deosebire de cuibul ori vizuina animalului, casa e un spaţiu cu înţeles uman, nu doar biologic(Michael Paul Jones, Notes toward a Philosophy of Architectural Space). Casa apare ca încorporare/întrupare a memoriei şi speranţei, acestea ținând deopotrivă de neam, de familie, de individ. Forţa casei ca imagine poetică arată că semnificaţia ei e strâns legată de ceea ce înseamnă a fi om, intră în definiţia lui. Spune-m ... citește...
12
11
2021
Mică poveste cu istorii literare
Mică poveste cu istorii literare
Lansând tema simpozionului FestLit Cluj 2020, Istoriile literaturii române, și îngrijind apoi volumul cu același titlu care aduna contribuții din toată țara, am făcut mai întâi constatarea că, deși raftul nostru de referință este bogat și consistent, încă persistă moda lamentărilor pe tonuri diverse apropo de criza multiplă căreia pare că-i suntem sortiți. Mă încăpățânam să nu fiu de acord. Recunoșteam, însă, și că tot ... citește...
10
18
2021
Limba română, averea și firea
Limba română nu e doar averea cea mai de preț a românilor, cum bine s-a spus, ea e și firea noastră, cum iarăși s-a spus deja de secole despre legătura tuturor limbilor pământului cu felul de a fi al oamenilor ce le vorbesc. Nu întâmplător, în limba română, limbile și neamurile erau cândva sinonime (Neagoe Basarab străduindu-se, de pildă, să nu-și lase țara „spre batjocură limbilor străine”).
Aud tot mai dese lamentări cum că limba ne-ar fi în suferință, ... citește...
09
22
2021
Pământul și pământurile
Printre stereotipurile moștenite din generație în generație, două par de neclintit, căci niciun gând îndoit nu le dă târcoale: Pământul, casa noastră și Mama Natură. Dacă încercăm o privire mai nuanțată, constatăm imediat că lucrurile nu sunt chiar atât de simple, iar posesivul e cel puțin fragil.
Pământul ca Terra nu ne are nicio clipă în vedere și își vede de evoluția sa după cum îi comandă legile Universului. De când s-a ivit din rotiri de supă prim ... citește...
08
05
2021
Trupul și candoarea
Trupul și candoarea
Uniune a minţii cu trupul (după Lucreţiu), omul a traversat etape succesive de împăcare a feţelor sale ori, dimpotrivă, de divorţ. Trupul e periodic satanizat, împins în umbră, în noapte. Indiferent ce se întâmplă între oameni – căci interdicţiile nu reuşesc să paralizeze intimitatea secretă şi mereu promiscuă (potrivit mentalului dominat de porunci) a alcovului –, rămâne ascuns şi impregnat de ideea „păcatului”. Cuvintele int ... citește...
07
16
2021
Despre competență
„– De unde ştii tu, mă?” sau Despre competență
Înainte de moarte, nuvela lui Marin Preda, surprinde oscilarea umană între teribila incertitudine şi spaima de certitudine în legătură cu ceasul morţii. Stancu lui Stăncilă stă să moară, asemeni lui Ivan Ilici, personajul lui Tolstoi. Ştia, ca membru al unei specii muritoare, că va muri. „Junghiul” are rostul de a transfera moartea colectivă – toţi oamenii din sat vor muri, nu e o noutate – în ... citește...
06
21
2021
Clujul, locul meu de mijloc
Clujul, locul meu de mijloc
Aș putea împrumuta cuvintele lui Saramago (din Jurnalul din anul Nobelului): „Cred sincer că aș fi o persoană diferită de cea care am devenit dacă altele ar fi fost peisajele prin care mi s-a arătat lumea pentru prima dată. In limfa sângelui, nu doar în memorie, transport pe dinăuntrul meu […] imaginile unui timp mitic ţesut din uluiri și contemplări…”. În Despre locuri și locuire (2005), inventariam fărâmele de loc și timp ca ... citește...
06
21
2021
Tinerețe fără bătrânețe și alte răsfățuri vesperale
Tinerețe fără bătrânețe și alte răsfățuri vesperale
Simplificând: omul se definește (și) prin pasul important pe care l-a făcut transformând în artă nevoile sale fundamentale: hrana, adăpostul, perpetuarea. O dată cu descoperirea focului, apare gătitul (nu întâmplător, în limba română a găti e rudă cu a se găti, cu împodobirea veștmintelor și a trupului; amândouă trimit la senzația că lucrurile nu sunt gata, că mai pot fi îmbunătățite ... citește...
05
05
2021
Despre carența de viitor
Despre carența de viitor
„Patria vieţii e numai prezentul”
(Mihai Eminescu)
De-a lungul anilor, de câte ori m-a nemulțumit vreo împotmolire, vreo derută, vrea stângăcie a societății românești, le-am dat repetat dreptate unor C. Drăghicescu ori Cioran, cel din Schimbarea la faţă¼, să zicem, dar mai ales lui Constantin Rădulescu-Motru care, în capitolul despre psihologia poporului român inclus în Enciclopedia română de acum șapte decenii, ne ... citește...
04
09
2021
Corespunderi - fișe critice ilustrate
Corespunderi
fișe critice ilustrate
Vizualizez, poate într-un grad mai mare decât cel obișnuit, ceea ce citesc. Ochii minții sunt gata să „vadă” ceea ce înșiră literele pe hârtie. Se ivesc priveliști, siluete, alcătuiri de forme și culori, care își caută singure (oarecum) corespondentul în imagini plastice ori muzicale deja stocate de-a lungul vieții în memorie. Întrepătrunderea e imprevizibilă și „vinovată”. Cum spuneam altă dată, fiinţa cul ... citește...
02
24
2021
Efectul nocebo sau „Minciuni și fraze-i totul”
Efectul nocebo sau „Minciuni și fraze-i totul”
Știm (sau credem) că doar ce este povestit există. Verbalizarea, în sens foarte larg, are menirea de a eterniza realitatea. Punerea în cuvinte dă miezului real culoare, formă, sens, direcție, rezistență, forță. Realul devine prin ficțiune (orice punere în cuvinte este o ficțiune) mai real. Vorbeam altădată despre paleoplastica romanescă, despre capacitatea prozatorilor cu har de a adăuga „carne” și viață ... citește...
01
22
2021
Criticul, cititorul la vedere
Irina Petraş
Criticul, cititorul la vedere
Am traversat trei anotimpuri stranii în care spaima de moarte și inconsecvența răspunsurilor „oficiale” la criză au dus la nesiguranță și neîncredere în tot ce configura, până nu de mult, viața comunitară normală. Nu una netulburată de excese, dar cu o aparență a lucrurilor aflate cât de cât sub control care să ne îngăduie amânarea răspunsurilor la întrebări precum „cine (mai suntem)?”, „în ... citește...
12
05
2020
Re-locuirea culturală a Cetății
Încercând să provoc amplasarea unui Lucian Blaga turnat în bronz, așezat pe o bancă, destins, cu Poemele luminii pe genunchi, am argumentat prin simplitatea simpatică a modului în care astfel de statui, prezente în marile orașe ale lumii, aduc cumva cultura mare printre oameni. Argumentul și mai puternic era acela că statuia cu pricina s-ar fi înscris firesc în fenomenul pe care îl urmăresc de mai bine de un deceniu în Cluj, mai ales, dar știu că se întâmplă la fel în n ... citește...
12
05
2020
Lumea fără cap, scriitorul fără lume
Lumea fără cap, Scriitorul fără lume
De curând, dat fiind că gara planetară (cum am numit-o nu de mult tot în acest spațiu) amenință să devină cronică, iar noi „tot tresărind, tot așteptând”, mi-a venit din nou în minte o nuvelă din Antologia prozei fantastice a lui Roger Caillois: Păianjenul lui Hans Heinz Ewers (tradusă de Paul Zarifopol). Povestea acceptă, firește, mai multe lecturi/interpretări. Iată un rezumat de lucru. Un tânăr foarte sigur de s ... citește...
09
05
2020
Gara planetară
Întârziere necunoscută sau gara planetară
Cândva prin anii 70, făcuserăm drumul de la Cluj la Agnita s-o ducem pe Laura în vacanță la bunici. Trenurile umblau cum umblau – căci era vremea inundațiilor –, cu întârzieri previzibile, cu opriri de lungi minute ori chiar ceasuri în câmp deschis. Dar știam la ce să ne așteptăm, toate neajunsurile puteau fi acceptate de vreme ce, până la urmă, ajungeai unde doreai să ajungi (mai repede decât acum!). Ca să ne ... citește...
08
07
2020
Decăderea vorbelor mari
Să spun de la început: nu-mi plac vorbele mari. Nu am încredere în ele, în „măreția” lor. Tot așa cum nu-mi plac nici laudele deșănțate căci există și laudă care ucide, tocmai fiindcă, exagerând, induce neîncredere în evaluarea ei. Nu mă dau în vânt după ceremonii și ritualuri. Înțeleg prea bine că omul are nevoie „să-și dea importanță”, că, respectând întocmai reguli, gesturi, muzici, vorbe, își creează iluzia că ceea ce acoperă ele chiar exist ... citește...
08
02
2020
Adevărul cel vremelnic
Periodic, mă revizitează o neliniște contractată în urmă cu multe decenii. M-a stăpânit violent în vălmășeala anilor 90, când libertatea cuvântului ajunsese la dezmăț și „adevărurile” individuale ori „de gașcă” se ciocneau uneori până la sânge (în cartea vieții, jurnalul său, tatăl meu vorbea despre multele „tărăşenii puse pe seama sfintei revoluţii”). În lunile din urmă, aflați fiind noi sub amenințare asiduă cu moartea, buluceala știrilor con ... citește...
06
07
2020
Despre murmur vorbe și cuvânt
Despre murmur, vorbe și cuvânt
Citesc în Umberto Eco, Cum ne construim dușmanul / Construire îl nemico: „Numai în tăcere funcţionează singurul şi cu adevărat puternicul mijloc de informaţie care este murmurul. Orice popor, chiar dacă e oprimat de cel mai pus pe cenzură dintre tirani, a reuşit întotdeauna să afle ce se întâmplă în lume cu ajutorul şoaptei”, care circulă din gură în gură (de bouche à l΄orreille, word of mouth, passaparola). ... citește...
06
07
2020
Dimensiunea oximoronică a existenței
Titlul acesta pompos nu vrea decât să reamintească amestecul de bine și rău, de alb și negru, de contrarii, așadar, din care e alcătuită existența umană. În dicționarul meu de Teoria literaturii descriam oximoronul astfel: OXIMORON (gr. oxys = „înţepător, inteligent“ şi morós = „prostănac, nebun“). Asocierea paradoxală a doi termeni contradictorii cu efecte expresive surprinzătoare. Dădeam câteva exemple din Eminescu și Blaga, ca, de pildă: „Un farmec ... citește...
05
04
2020
Arta de a fi muritor
Irina Petraș
Arta de a fi muritor
Reiau acum, sub amenințarea virusului ucigaș, câteva gânduri despre raportarea la moarte a oamenilor de astăzi. Dincolo de cazurile de lucidă, responsabilă gestionare a crizei, am sub ochi exemple nenumărate de nepăsare, indolență, stângăcie, orbire, inconștiență. Lumea întreagă pare să fi fost prinsă pe picior greșit, luată prin surprindere; cam la fel cum iarna, când vine cu viscol și nămeți, ne găsește nepregătiți de ... citește...
02
03
2020
Despre imaginație sau „ochii minții”
Despre imaginație sau „Ochii minții”
HAMLET:O, tatăl meu! Parcă-l zăresc pe tata.
HORAŢIO: Stăpâne, unde?
HAMLET: În ochii minţii mele
„Numai cubul imaginat are şase feţe” (J.P. Sartre, L’immaginaire). Când foloseam, acum vreo patru decenii, aceste cuvinte pentru interpretarea autenticității speciale din romanele lui Camil Petrescu (în Ultima noapte…, autenticitatea se obține prin menţinerea în limitele stricte ale cel ... citește...
10
05
2019
Paranteze despre reflexive
Paranteze despre reflexive românești
Paranteza e și oprire în loc a discursului pentru o precizare, o completare, o adâncire. Ne înţelegem, credea Paul Valéry, „graţie vitezei trecerii noastre prin cuvinte”. Starea „obişnuită” a omului presupune ignorarea prelungirilor latente ale oricărui obiect de vorbe şi lăsarea grăbită în voia pattern-urilor moştenite ale propriei limbi. Poetul/scriitorul adastă prin intermediul ralenti‑ului metaforal în detriment ... citește...
11
29
2018
Spune-mi cum vorbești...
Spune-mi cum vorbești, ca să-ți spun cine ești!O zicală veche, uitată azi când însoțirea dintre gând și cuvânt nu mai pare să fie obligatorie. Dar ești cine ești mai întâi prin gândul tău cumpănit care scrutează lumea, încearcă s-o ia în stăpânire, să se împace cu ea, și abia în urmă prin cuvântul potrivit pe care ești în stare să-l rostești (nelăsând gura să vorbească fără tine), astfel încât rostirea ta să aibă un rost. Să spună ceva mai bun d ... citește...
11
29
2018
Proza unui veac
Proza unui veac. Exerciţiu de admiraţie
Am lansat în Steaua întrebarea despre cele 100 de cărţi de proză în 100 de ani și cu gândul de a testa buna părere a scriitorilor români despre proza românească. Se pare că şi în teritoriul literaturii suntem, reflex, la fel de critici cu noi înşine. Câţiva dintre cei întrebaţi au răspuns pe loc că exagerez: de unde 100 de cărţi bune în 100 de ani?!
Veacul ales de reper numără pentru mine mai multe sute de că ... citește...
11
29
2018
Încercarea de a fi român
Încercarea de a fi român
Proiectele editoriale dedicate Centenarului Marii Uniri promit să fie o reuşită. Pe fondul absenţei unui program coerent şi necontroversat la nivel naţional, Cărţile Uniriivor aduce în atenţia publică figuri, evenimente, documente istorice importante pentru statura noastră identitară. Vor propune împreună o lecţie de istorie într-o vreme minată de ezitări, gafe şi o vinovată uitare a trecutului. Citind câteva dintre aceste cărţi ş ... citește...
09
23
2017
Insperienţa onirică
Insperienţa onirică
fragmente
Viaţa mea de noapte,cartea mea aflată sub tipar,porneşte de la două, pentru mine, adevăruri. Mai întâi, ceea ce vezi, simţi, înţelegi, pe scurt, trăieşti în vis/prin intermediul viselor este o experienţă de consistenţă şi însemnătate (aproape) egale cu ale experienţei diurne, în stare de veghe. Şi visele intră în definirea de sine, şi ele lasă urme, şi ele te construiesc. Pe de altă parte, povestea-vieţii-în-stare-de-veghe ... citește...
04
13
2017
De la ex-otic la in-otic
De la ex-otic la in-otic
Nu doar romanul românesc are de răspuns la această întrebare privind situarea sa tematică între universal şi particular (adică zonal, regional, local), ci literatura (de azi) în întregul ei. Se întâmplă în literatura română contemporană lucruri comparabile cu cele din alte literaturi ale lumii, chiar dacă, poate, cu o anume crispare venind din obsesia culturii mici (eu am numit-o, cu alt prilej, discretă – gândindu-mă la o anume stare geo-po ... citește...
03
04
2017
Despre lichefierea verbelor spunerii
Despre lichefierea verbelor spunerii
Ne aflăm – după definiţia lui Zygmunt Bauman – într-o societate lichidă. Umberto Eco intervine: „Odată cu criza conceptului de comunitate îşi face apariţia un individualism nestăvilit în care nimeni nu mai e tovarăşul de drum al celuilalt, ci duşmanul de care trebuie să se păzească”. Cea mai bună pază – atacul pripit, care nu mai are nevoie de motiv pentru a se declanşa. „Poate că nu e atât vina mojiciei din media, câ ... citește...
06
27
2016
Paleo-plastica romanescă
Paleo-plastica romanescă
(divagări)
Dacă acceptăm că totul e, în cele din urmă, interpretare, că ne hrănim şi creştem cu poveşti niciodată definitive, ci etern remaniabile, ajungem uşor la încheierea că literatura (romanul) e, neîndoielnic, mărturie/depoziţie prin cuvinte (suntem fiinţe pre-determinate verbal). Realitatea, oricât de mari ne sunt cunoaşterea, ştiinţa, luciditatea, nu ni se dă în toate detaliile ei, ci îşi păstrează misterul; singura ... citește...
02
25
2016
O lume ce pe nesimţite cade...
O lume ce pe nesimţite cade…
Pe fondul unei obsesii calm-reflexive a morţii, adică neuitând nicio clipă că sunt muritoare, mi-am cultivat o anume seninătate, ocolind din răsputeri ori chiar încercând să dezamorsez prilejurile de scandal de dragul scandalului, polemicile în gol, gen „vorbă multă sărăcia omului”, gesticulaţiile zgomotoase dornice să dărâme statui ale zilei în speranţa că, pe ruine, îşi vor înălţa propriile statui. Ei, bine, de-o bucată de ... citește...
01
09
2016
Luceafărul şi androginizarea perspectivei poetice
Luceafărulşi androginizarea perspectivei poetice
Incitată de lecturile „la prima vedere” ale lui Alex Ştefănescu, reiau aici o recitire a Luceafărului în seama căruia am verificat altădată Feminitatea limbii române (Genosanalize, 2002). O lectură, aşadar, la o a doua vedere, una dirijată.
Luceafărulpoate fi citit şi ca poem despre viaţă şi moarte. Cei doi, fata de împărat şi Hyperion, încercaseră o spargere a uniunii materie-spirit, o „trăire” autonom ... citește...
01
09
2016
Notorietate şi valoare
Notorietate şi valoare. Divagări
(text prezentat la Colocviul romanului românesc, Alba Iulia 2015)
Am subintitulat rândurile de faţă divagări nu doar fiindcă mi-am mai numit astfel multe dintre participările la felurite discuţii, ci şi fiindcă tema obligă la această manieră relativizantă. Notorietatea şi valoarea sunt două „calităţi” extrem de discutabile şi instabile, nu doar în lumea literară. Ele acceptă definiţii nenumărate şi chiar contradictorii, ... citește...
01
09
2016
Farmecul etimologiilor
Sub acest titlu, îmi mărturiseam acum câţiva ani (în revista Vitraliu din Bacău) pasiunea pentru etimologii. O pasiune latentă, fiindcă nu am găsit niciodată răgazul să aprofundez. M-am mulţumit să constat – cu iritare – nu doar cât de multe cuvinte apar în dicţionarele noastre cu origine necunoscută ori incertă, dar şi cât de indiferente sunt aceleaşi dicţionare care nu par să fi aflat că, nu de puţine ori, unele dintre aceste etimologii au fost elucidate între ... citește...
01
09
2016
Vitraliul şi fereastra
Vitraliul şi fereastra
Aşa se numeşte cartea mea despre poeţi contemporani. Aflată sub tipar, ea e complementară volumului Oglinda şi drumul. Prozatori contemporani, apărut la editura Cartea Românească în 2013. Titlul, Vitraliul şi fereastra, trimite, cum se poate deduce, la oscilaţiile între poezia ca transfigurare, a modernităţii, şi poezia ca transcriere, a ultimelor decenii. Cea dintâi – deasupra lumii, într-un efort de captare a esenţelor; cea de-a doua ... citește...
01
09
2016
Interviu în România literară
Interviurile „României literare”
Iulian Boldea cu IRINA PETRAŞ
Stimată doamnă Irina Petraş, care a fost evenimentul cel mai important al copilăriei dvs.? Cum percepeţi acum această vârstă a existenţei dvs.?
Dacă le gândesc din perspectiva accentelor mele de mai târziu – moarte, locuire, comunicare –, amintirile sunt toate legate de cuvinte, de puterea lor cu dublu tăiş. Pe la doi ani şi ceva, aflasem deja, scurt, că toată lumea moare. Am început ... citește...
01
09
2016
Proba singularităţii
Anul 2015 este Anul Internaţional al Luminii. Am putut constata prin reacţie proprie cum se construiesc miturile, cum poţi ajunge să crezi, miraculos, în ceva de mintea ta scornit, de vorba ta numit. Un fel de efect bumerang al rostirii potrivite. Închipui o poveste explicativă şi o crezi, o vreme, fiindcă îţi împacă nişte nelinişti. Din clipa în care am aflat că ne aflăm în Anul luminii (fiindcă aşa l-a numit ONU, într-un exerciţiu de admiraţie pentru tot ce ţine de ... citește...
01
09
2016
Privirea scandinavă sau despre subtext
Privirea scandinavă sau despre subtext
În 2005, se lansa la Cluj un volum de Nuvele norvegiene traduse în limba română de Sanda Tomescu-Baciu. Cartea reuneşte doisprezece scriitori, de la Knut Hamsun la Unni Lindell, ilustrând un secol de literatură la un secol de independenţă a Norvegiei (1905). Într-un preambul al evenimentului, constatam destule asemănări între cele două lumi: un popor mic, o întârziere a Istoriei (Ibsen număra „patru secole de întuneric”) ... citește...
01
09
2016
Mai bun decât tăcerea
Divagări (in)utile:Mai bun decât tăcerea
Taci de nu poţi spune ceva mai bun decât tăcerea…O „vorbă” care mă obsedează de o bucată de vreme ca un refren muzical sâcâitor. O spun şoptit de câte ori (rar!) îmi alunecă telecomanda pe vreo emisiune de ştiri, pe vreun talk-show. Dar, recunosc, nici revistele literare nu mi-o scot cu totul din minte. Non-evenimente şi non-ştiri se bulucesc asupră-ţi, într-o gureşenie de „strânsură şi năvală”, de înda ... citește...
05
11
2015
Scriitorii în văzul lumii
Scriam altădată, într-un serial din Tribuna, despre „poezia în văzul lumii”, inventariind semnalmente ale poeziei de azi din perspectiva eşuării (programatice ori mimetice) din viziune în vedenie, dar analizând şi tentativa vag-disperată de a înlocui contraforţii estetici ai poemului cu aglomerări informe, joase, mărunt priapice, ivite şi din neputinţa de a „satisface” altfel Poezia cu majusculă.
Zarva şi zavistia din ultimii ani îmi arată că, dacă la nivelu ... citește...
02
03
2014
Oglinda şi drumul
1. Cea mai recentă carte a dvs, apărută la Editura Cartea Românească, Oglinda şi drumul. Prozatori contemporani,e punctul de plecare al acestui nou interviu în „Ziarul de duminică”. Probabil nu greşesc dacă spun că este o panoramă a prozei româneşti din ultimele decenii, încât, dacă cineva doreşte să afle imaginea cât de cât exactă a stării prozei, va trebui obligatoriu să consulte măcar acest volum. Greşesc cumva?
Doar în parte. Mi-am luat şi de această d ... citește...
02
03
2014
Din nou despre moartea la purtător
8. Volumul de la care am pornit această discuţie este al doilea pe care l-aţi publicat în 2013, a fost precedat în primăvară de Moartea la purtător. Stări şi cuvinte. Sunteţi singurul scriitor român care s-a ocupat intens de acest subiect, aţi publicat deja trei volume pe această temă. Aţi inventat chiar un termen – „muritudine” - care vrea să însemne complexitatea destinului de muritor. Aţi precizat în mai multe interviuri că aceste cărţi nu s-au născut dintr-o ... citește...
02
03
2014
Despre Echinox, la 45 de ani de existenţă
Galele Medicină Artă Cultură au fost dedicate, în ediţia din ianuarie anul acesta, Echinoxului la 45 de ani de existenţă. Prilej potrivit, pentru mine, de a spune, din nou, câteva cuvinte.
În Teoria literaturii. Dicţionar-antologie, reţineam Echinoxul ca „grupare literară clujeană constituită în jurul revistei studenţeşti Echinox, apărută în decembrie 1968”. După înşirarea numelor fondatorilor (am fost mereu alături de echinoxişti încă de la început fără ... citește...
02
03
2014
Despre vise şi visuri
Înainte de toate,trebuie să spun că la visatul-cu-ochii-deschişi – căci asta înseamnă, până la urmă, să-ţi faci visuri – nu stau deloc bine. Foarte conştientă, clipă de clipă, de faptul că sunt muritoare, îmi gospodăresc prezentul şi viitorul funcţie de această limitare destinală. Apoi, mare iubitoare de „făcuturi”, extrem de activă şi fără stare, prinsă mereu în sumedenie de îndeletniciri (cu o grabă şi o nestăvilită curiozitate ivite tot din „şt ... citește...
02
03
2014
De ce scriu? În ce cred?
De ce scriu?Printre primele mele amintiri „culturale” (altminteri, am amintiri clare de la vârste foarte fragede, coborând până la al doilea an de viaţă), e şi aceasta: eu „citind” litere din cărţi ruseşti – la începutul anilor ’50, nu cred că erau multe casele în care să nu găseşti vreo carte/broşură în/despre limba rusă! La cei patru ani ai mei, mi se păreau un fel de flori. Întâi le-am desenat, apoi am aflat treptat cum le cheamă. Curând, le-am deprins ... citește...
02
03
2014
Despre traducere
Mai întâi, punctul de plecare: „Traducătorul de proză este sclavul autorului, iar traducătorul de poezie este rivalul sau” (Andrei Makine). De acord, dar cu nuanţări. În cazul amândurora, e de la sine înţeleasă dependenţa de textul original. Libertăţile unui traducător sunt limitate, dar nu până la a deveni sclav. El vine cu enciclopedia (liberă, autonomă) a propriei sale limbi şi tentează, prin negocieri îndelungi, găsirea celor mai bune căi de dublare a textului ... citește...
08
06
2013
Realitatea ficţiunii sau despre măsluire
Am avansat, la Colocviul romanului românesc de la Alba Iulia (ediţia a treia), un crochiu al relaţiei dintre istorie, ficţiune, evaziune. Revin asupra lui, cu detalii şi precizări. Cea dintâi: noţiunile de mai sus sunt utilizate în accepţiuni atât de diverse, încât o urmă de ceaţă terminologică stăruie deasupra oricăror teoretizări. Cred în continuare că, înaintea unei dezbateri, se cuvine să definim termenii pentru ca intervenţiile să aibă loc în, măcar aproximat ... citește...
08
06
2013
Fragmentul şi defragmentările
Într-o notă din România literară nr. 30/2013, se vorbeşte despre intervenţiile din Le Point pe marginea sorţii romanului. Printre altele: dacă Tolstoi, Hugo, Flaubert erau sociologi şi istorici ai timpului lor, „astăzi totul s-a fragmentat: romancierul spune istorii sau, mai rău, propria istorie, nicidecum Istoria.”
Deşi se vorbeşte despre fragmentarism mai ales în ultimele decenii, niciunui romancier nu i-a fost vreodată la îndemână priv ... citește...
02
22
2013
Mintea de pe urmă
Breasla. Sau despre mintea de pe urmă
Periodic, dar şi cu o bizară consecvenţă, presa (şi cea „internetică”) e bântuită de atacuri la Uniunea Scriitorilor şi la scriitori. E cel puţin de mirare acest interes al comunităţii pentru o zonă a Culturii, aşadar una nenumărându-se printre priorităţile omului de azi. O statistică simplă indică însă un lucru alarmant. Cele mai multe se ivesc în chiar interiorul breslei, nu ni le aduc străinii, cum s-ar zice, ci ... citește...
12
09
2012
Anul literar 2012: Ce rămâne
Am răspuns la întrebare
pentru Luceafărul de dimineaţă şi pentru România literară aşa:
Luceafărul nr. 11/2012
Nu ştiu alţii cum simt, dar mie anul acesta mi-a alunecat, pur şi simplu, printre degete. De aceea, mi-a fost oarecum greu să-i pun hotare ca să număr apariţiile. Până la urmă, s-a dovedit la fel de lung, bogat şi divers ca precedenţii. Mai întâi, s-a văzut foarte bine că a fost Anul Caragiale. Recitirile semnate de Mircea Tomuş (Pentru un alt Ca ... citește...
11
03
2012
Tabieturi
Pe când tocmai scăpăta mileniul trecut – şi în sensul sărăcirii sale multilaterale –, am rămas singură acasă cu un laptop împrumutat pentru o lungă lună de vară. Până atunci, spuneam oricui mă întreba, foarte sigură de definitivul tabieturilor mele, că nu scriu decât cu pix negru pe hârtie uşor îngălbenită, poroasă, că trebuie să simt cum se rotunjesc literele în calda prelungire a mâinii mele… Furasem deja ceva meserie de la colegii mai tineri. Am începu ... citește...
11
03
2012
Critica tânără. O impresie
Când vine vorba despre (de)căderea învăţământului românesc, constat şi eu, pripit, o diminuare a performanţelor, o disciplină cam prea facultativă, o strategie fragilă. Cu urmări grave pentru viitorul nostru de aur, fireşte. Însă, de fiecare dată revin asupra poziţiei mele mimetice şi îmi evoc cazurile care contrazic dezastrul sau măcar îl diminuează. Performanţele sunt prezente în toate domeniile, chiar dacă nu ţin pagina întâi a mediei noastre fascinate de non- ... citește...
10
15
2012
Literatura în interbelic şi în postcomunism
Cu riscul de a fi singura care dă un răspuns negativ: pe bune, literatura din interbelic şi cea din postcomunism nu sunt comparabile! S-a spus şi cred şi eu că, pentru a identifica portretul-robot al unei ţări, al unui popor, al unui timp sau al unui spaţiu, e necesar să iei o bună distanţă, să mijeşti ochii pentru a nu te incomoda detaliile rebele, dar mai ales să fii conştient de arbitrariul desenului rezultat, de nenumăratele amănunte care te vor contrazice de îndată c ... citește...
09
15
2012
Ce nu vă place la Caragiale
întrebare (revista Luceafărul de dimineaţă):
Dumneavoastră personal, literar, teatral şi omeneşte, ce NU vă place la I.L. Caragiale?
De acord, o discuţie e, în sine, un elogiu. Fiindcă presupune o re-citire în contexte – generale şi personale – schimbate. Veacul a înaintat, instrumentarul critic s-a îmbogăţit, pretenţiile cititorului s-au subţiat (şi în bine, şi în rău!). O adevărată lectură nouă se fereşte de înălţarea de statui cu totul şi ... citește...
08
19
2012
Despre moarte, numai de bine
Edgar Morin publică, în 1951, L’Homme et la mort. Excelent primită de critică, nu se vinde pe măsura aşteptărilor. Revoluţia morţii nu se declanşase încă, în anii 50 nu puteai merge în vizită cu o carte despre moarte în dar. Deşi, mai apoi, au fost destule semne că ne îndreptăm spre „une tentative d’assumer le dialogue avec la mort”, revoluţia sexuală se răspândeşte rapid în lume şi e îmbrăţişată cu entuziasm (!), dar nu tot astfel se întâmplă cu moa ... citește...
06
25
2012
Despre pietre şi alte ape curgătoare
Am divagat pe marginea reveriilor bachelardiene încă de la primele traduceri în română ale cărţilor sale, încântată să descopăr un instrument elegant-teoretic pentru amănunţit vechea mea iubire de lucruri simple – alt nume al lor fiind elemente primordiale. Românii şi saşii din târgul copilăriei mele învăţaseră unii de la alţii că fericirea poate fi atinsă, de pildă, în preajma unui ram ţâşnit din piatră golaşă arsă de soare nu departe de un fir de apă, d ... citește...
04
05
2012
Despre teme şi modele
Pre-text. Într-o carte controversată, e vorba de The Grand Design, publicată de Stephen Hawking şi Leonard Mlodinow în 2010, se spune: „Potrivit lui Richard Feynman, un sistem nu are o singură istorie, ci orice istorie posibilă.” Afirmaţia tulbură simţul comunşi perspectiva naivă asupra realităţii, dar se aplică universului în întregul său. Pentru a ne descurca în hăţişul paradoxurilor, Hawking propune o abordare numită „realism dependent de model” (model-depend ... citește...
04
05
2012
Poezia şi ondulaţiunea universală
Rămân la ideea că mutaţiile se petrec în „snop”, că undele (perspectivele artistice) înaintează paralel şi întrepătruns, cu abandonuri şi contaminări, că ideologiile literare nu sunt unitare. Amprenta corpusculară (a individualităţii artistice) e decisivă; literatura nu respectă calendarul evenimentelor politice. Rezum, în cele ce urmează, divagările pe marginea „poeziei în văzul lumii” publicate în serial în revista Tribuna. Chiar dacă se referă doar la po ... citește...
04
05
2012
Mica tiranie cotidiană
Răspuns la ancheta Luceafărului.
1. Sîntem cu adevărat liberi sau ne sînt impuse tiranic anumite lucruri?
Glumind, „sîntem liberi în ultimul hal!”, vorba cerşetorului lui Cioran citată, de curînd şi cu schepsis, de Andrei Pleşu. Serios vorbind, libertatea e, pentru mine, o dimensiune interioară. Ea ţine de gîndul activ, cel definit de un Vasile Pârvan, şi de necontenit remaniabila punere în relaţie a datelor lumii înconjurătoare. Prin urmare, am fost şi ... citește...
04
05
2012
Marginalii la Literatura cibernetică
Există o literatură cibernetică, adică produsă/generată de computer, cu funcţii şi performanţe narative specifice, dar există, mai ales, aş zice, o literatură care se scrie şi circulă pe internet. O literatură pentru care internetul e doar un alt suport, chiar dacă acest lucru implică suportarea bunelor şi relelor înlocuirii „cărăuşului”. Cred că aceasta din urmă e subiectul discuţiei noastre. Cea dintâi e artificială şi obscură, absenţa atingerii umane răm ... citește...
02
20
2012
Elogiu matematicii
Răspunsul meu la ancheta revistei Discobolul, Ora de matematica:
Ancheta e incitantă, deşi pornită pe picior neaşteptat de greşit, ea lansându-se dinspre o veche şi stranie prejudecată: matematica egal bau-bau. Şi încă ceva: formularea întrebărilor arată încă o dată cât de „autist” şi suspendat e organizată învăţătura de carte (şi nu doar la noi!). Materiile de şcoală nu sunt transmise ca instrumente corelate şi interdependente pentru o mai bună/lucidă s ... citește...
02
04
2012
Caragiale şi „sufletul nostru volubil”
În Anuarul şaptesprezece şi optsprezece al Institutului pentru limba română (seminarul românesc) din Leipzig, anuar editat de profesorul Gustav Weigand, apărea, în 1911, prima teză de doctorat despre Caragiale. Autorul – Horia Petra-Petrescu (1884–1962), scriitor de oarecare talent, cu studii la Braşov, Budapesta şi Viena. Se pare (vezi prefaţa lui Ioan Derşidan la ediţia bilingvă a tezei, I.L. Caragiale, Leben und Werke/Viaţa şi opera, 2004) că însuşi Caragiale, pe ca ... citește...
02
04
2012
Despre foame
Dacă e adevărat că libertatea omului presupune existenţa morţii, tot astfel imboldul de a crea presupune existenţa foamei. O foame scoasă, însă, din confuzia de termeni îndelung şi ticălos întreţinută, în vogă în epoca romantică. La confuzia cu pricina se recurge periodic, ori de câte ori societatea vrea (e obligată) să-şi scuze interesul exclusiv pentru temporalia (economicul) în detrimentul a ceea ce ţine de aeterna (cultura, creaţia). Fiindcă pentru mine foame î ... citește...
02
04
2012
Ochiul haptic şi privirea laterală
Hanna Bota pune la lucru în cartea sa despre şederea în insulele Vanuatu din Pacific o privire laterală, în mai multele sensuri ale acesteia. Mai întâi, vede larg, roată în jurul ei, punând la bătaie, în neobosite conexiuni, diversele instrumente de cunoaştere şi interpretare pe care le-a acumulat. Specialistul nu se mulţumeşte cu privirea fixă, focalizată, strict ghidată de regulile ştiinţei sale, ci tentează paşi lăturalnici, sensuri derivate, improvizează interdisc ... citește...
02
04
2012
Despre biografie şi culturi discrete
Se zice că biografia începe când te (re)cunoaşte celălalt. Poţi avea o viaţă foarte bogată şi, pentru tine, o vreme, îndestulătoare, dar biografie nu ai. De aici – zice C. Noica – dorinţa de comunicare. Biografia se naşte dintr-o dorinţă de deschidere spre celălalt. Aş putea obiecta că, dacă instrumentul mi-e bun, dacă mă pot întreba cu el în legătură cu taine de nedezlegat ale fiinţei, ale existenţei, ce importanţă are că celălalt mi-l ignoră? Instrumentu ... citește...
02
04
2012
Despre firea firelor (Angela Roman Popescu)
Nu voi spune de câte decenii lucrează şi nici câte expoziţii a avut în ţară şi străinătate. Nu voi enumera premiile care i-au recompensat arta. Toate acestea pot fi aflate uşor printr-un simplu click pe Google.
Aleg să transcriu impresii de la personala găzduită de Muzeul de Artă Cluj toamna trecută şi să încerc să le rotunjesc într-o schiţă de portret al artistei la maturitate.
Expoziţia poate fi citită şi ca demonstraţie în mic a drumului pe care l-a par ... citește...
11
19
2011
Cum se moare în mileniul 3?
Îndată după 1989, cuvintele s-au prostituat. Libertatea cuvântului a adus după sine o severă diminuare a însemnătăţii lui. Când cenzura exterioară părea să-şi fi suspendat interdicţiile, cea interioară, extrem de productivă şi de abilă până atunci, s-a retras şi ea în vizuină. Ieşite la drumul mare, vorbele au exersat dezmăţul, blestemul, injuria, pornografia. Anii 90 sunt de contabilizat şi la expresie violentă, agresivitate goală, extenuare a misterului, ambig ... citește...
11
19
2011
Liviu Rebreanu
„Darul masiv de a crea viaţă”, pe care i-l admira un Mihail Sebastian, face din Liviu Rebreanu cel mai solid prozator al perioadei interbelice. „Posomorâta zidire de casă tătară” (Ion Barbu) a nuvelelor şi romanelor sale, clopotul cenuşiu al cerului scăzut şi indiferent nu sunt atinse decât tangenţial de fioruri metafizice. Se moare în cărţile lui Rebreanu, dar moartea este mai întotdeauna dată din afară, ca o pedeapsă pentru fapte consumate în plan social ori ca e ... citește...
10
23
2011
De la vedere la vedenie
De la vedere la vedenie
Împrumut, pentru aceste divagări pe marginea poeziei contemporane, terminologia Ioanei Em. Petrescu – vezi Eminescu şi mutaţiile poeziei româneşti, 1989: văzul, cel mai cultural dintre simţuri, îşi aliază, demonstrează ea, fantezia şi reflecţia îndepărtându-se de statutul de spectator neimplicat al lumii; eul liric parcurge, astfel, drumul de la simpla privire mimetică secondată de un limbaj descriptiv, cuminte, la viziune. Aşadar, pe sc ... citește...
10
23
2011
Despre iubire: întoarcerea refulatului
Despre iubire. Întoarcerea refulatului
Cum spuneam, împrumut, pentru aceste divagări pe marginea poeziei contemporane, terminologia Ioanei Em. Petrescu – vezi Eminescu şi mutaţiile poeziei româneşti, 1989. Pe scurt, poezia începe prin a fi privire, sensul impresiei fiind dinspre lume spre ochiul poetului. Prin saltul la viziune, sensul impresiei se schimbă, ea se revarsă din ochiul poetului spre lume şi-i împrumută dimensiuni din familia sublimului. Să spun şi că, în Lu ... citește...
09
11
2011
Starea prozei
Am făcut nu de mult un „inventar” al literaturii române din ultimele două secole. Am descoperit – în ciuda tuturor iluziilor sau în pas cu firescul lor – ceea ce ştiam deja: continuitate; absenţă, în durata lungă a istoriei literare, a rupturilor notabile, a golurilor; o apariţie de opere-de-reţinut-pe-raftul-de-sus de o uimitoare ritmicitate, indiferentă la răsturnările „istorice”; modificare periodică a paradigmei, dar şi o reluare, tot periodică, subterană, a ... citește...
08
29
2011
Feminity of the Romanian Language/La féminité de la langue roumaine.
The work Feminity of the Romanian Language. Genosanalyses (Feminitatea limbii române, see Cărţi de autor) uses one of Eminescu’s famous phrases:The Language, Our Mistress. In Romanian, the «mastery» – when languages are involved – implies both the meaning of domination/ manipulation of the man by the language and the meaning of good knowledge/ command of a certain language. The author takes into account both of them. Her essay takes as a starting point the assumption that th ... citește...
08
29
2011
The Knowledge of Death
Summary
The essay offers an introduction to „The Knowledge of Death” ("Ştiinţa morţii", see Cărţi de autor). This syntagm is taken from Eminescu‘s poetic laboratory and uses both senses of the word „knowledge” in Romanian: that of knowing something, of being aware of something, but also that of ability to do something, of mastering a skill.
Taking as a starting point the suggestions of some well known books on death (written by Philippe Ariès, Georges Bataille, ... citește...
08
26
2011
Despre vampiri
Bampirul şi „viaţa fără de moarte” Îmi dau seama că, pentru mine, vampirul e, întâi de toate, un bampir („Pristanda: Pardon, să iertaţi, coane Fănică, că întreb: bampir... ce-i aia, bampir? Tipătescu: Unul... unul care suge sângele poporului... Eu sug sângele poporului!... Pristanda: Dumneata sugi sângele poporului!... Aoleu!”). Adică, la propriu şi la figurat, ceva ridicol şi cam neserios, o simplă vorbă mare, bună, eventual, de speriat copiii. Îmi amintesc, ... citește...
08
26
2011
Despre lectura confidenţială
Folosesc ca relansator al temei – relaţia cititor-scriitor – titlul unui serial simpatic, Lie to me, construit pe ideea manifestărilor gestuale şi de mimică ale minciunii, tot atâtea semne într-un cod larg-omenesc descifrabil la o privire atentă şi exersată. Mai adaug şi amănuntul că pariez deopotrivă pe ficţiunea realităţii şi pe realitatea ficţiunii. Cu alte cuvinte, ştiu la fel de bine că, pe de-o parte, realitatea, oricât de mari îmi sunt cunoaşterea, ştiinţa, ... citește...
08
26
2011
Lectura, închiderea deschisă
Adevărate lecturi de plăcere am „comis” doar între 5 şi 14 ani. Inocentă – căci în primii ani ai carierei de cititoare nu ştiam nici că Cineva a scris cartea şi nici ce se mai întâmplă înainte de a ajunge ea sub ochii mei –, socoteam cărţile un soi fiinţe cu existenţă autonomă, care mă lăsau să mă apropii şi să le mângâi, ca şi cum ar fi fost pisici sau iepuraşi. Pe la vreo 8 ani, am aflat de existenţa autorului cu ajutorul fraţilor Grimm – ştire în ... citește...
08
12
2011
Declinarea poeziei
Poezia, „această divagaţie cosmogonică a vocabularului.”- Emil Cioran
Dătătorul de nume, nomothetul sau onomaturgul, şi-a alăturat Poetul atunci când, la capătul trudei sale numitoare, a înţeles că rămăseseră fără nume şi fără de răspuns cele mai tainice dintre simptomele vieţii şi morţii sale. Poetul ficţionează de atunci neobosit născocind nume pentru nenumit. Ficţiunea sa polimorfă păşeşte în restrişte, îndrăznind căi multiple, întâlnindu-se c ... citește...
07
03
2011
Moartea e o carte
sau un cititor.
E deja o banalitate enunţul că orice carte are nevoie de cititor, altminteri ea nu există. Potenţialităţile sale tac pe rafturi aşteptând să fie. Ca broscuţele din deşert care pot „trăi” încremenite în lutul uscat de secetă ani în şir, până vine ploaia să le citească postata de viaţă.
Ei bine, Moartea e o carte, iar Viaţa, cititorul ei. Ea, Moartea, există doar prin interpretările calme ori angoasate ale acestui cititor condamnat. Sigur c ... citește...
07
03
2011
Personaje
Personajul literar nici nu se măreşte, nici nu decade, cum presupunea provocarea lansată la dezbaterile de la Neptun. Nici evacuat ca să aibă de unde se întoarce n-a fost vreodată. În lunga şi sinuoasa lui relaţie cu autorul, şi-a schimbat accentele, costumaţia, intrările în scenă, dar nu şi condiţia. Şi el, şi autorul lui se află sub regimul unor condiţionări implacabile: mai întâi, de „hârtie scrisă” fiind ei, nu se pot elibera nici o clipă din constrângerile ... citește...
07
03
2011
Autorul este un cititor
Rostirea nu e niciodată ultimă şi definitivă. Rămân mereu resturi tensionale (Laurent Jenny). Interpretarea, oricând remaniabilă, e singura cale de a spune ceva, orice, despre om şi lume. Numărate şi ordonate pe tot felul de căprării (principale, secundare, episodice, figurante; individuale, colective; reale, imaginare/miraculoase, simbolice, alegorice; romantice, realiste, clasice; statice, dinamice; plate sau stereotipe, rotunde sau complex-conflictuale etc.), personajele nu li ... citește...
06
08
2011
Brandul Clujului
Clujul nu poate avea un singur brand. Discuţiile pe această temă vor fi nesfârşite şi, inevitabil, divergente. Cu toate astea, dacă vrem, totuşi, doar unul singur, un brand al locului, al istoriei sale, al oamenilor, acesta nu poate fi decât Cartea. Cu toate feţele ei: universităţi, biblioteci, edituri, scriitori, cititori, librării, reviste, arhive şi aşa mai departe. Artele cuvântului (scris) ne reprezintă din mai multe pricini conjugate. Existenţa este, în esenţa ei cea ... citește...
05
26
2011
Dosariade şi soare înşelător
Dosariade. Privesc toată povestea cu un ochi mult mai calm şi mai senin fiindcă îmi sunt destul de limpezi câteva lucruri. Mai întâi, refuz să împart oamenii în îngeri şi demoni, ştiu că albul şi negrul absolut nu există când e vorba de firea omenească, prin urmare mă aştept mereu la combinaţii – uneori surprinzătoare, dar nicidecum tragice – de gri-cenuşiuri. Comunismul nu mi se pare negru-smoală, tot aşa cum capitalismul nu e roz-trandafiriu din cap până în p ... citește...
05
10
2011
Bunicii din cărţi
Etimologic, bunătatea se aşază definitiv pe fruntea bunicilor scrişi şi ne-scrişi. Limba română nu reţine decît arareori autoritatea şi bătrîneţea. În engleză, germană şi franceză, de pildă, are putere autoritatea, de îmblînzit, eventual, cu diminutive. În română, Bunul şi Buna, cu diminutivele asumate Bunicul şi Bunica, nu sînt concuraţi de tata ori mama mare, nici de tata ăl bătrîn şi mama a bătrînă. Calitatea esenţială e bunătatea, cu înţeleg ... citește...
04
25
2011
Eu, cititoarea
Iată, aşadar, câte ceva despre mine, Cititoarea.
Mai întâi, o precizare: nu am modéle literare. Nu am nici idoli, nu pot fi fană adevărată a cuiva/ceva fiindcă, foarte lucidă şi nedispusă la amăgiri şi compromisuri, nu preiau niciun autor/om întreg în simpatia mea, fără rest. Aleg ce mi se potriveşte, las deoparte ce nu, într-o mişcare continuă de ajustare gândită a propriei mele perspective. Nu cred în cei care pariază pe o singură carte, „de căpătâi”, ... citește...
03
26
2011
Întâmpinarea criticii
Da, despre întâmpinarea criticii cred că se vorbeşte mai ales, nu despre critica de întâmpinare. Căci, dincolo de ceea ce Simona Popescu numeşte „critica de tip PR-ist” („critică de frunzăreală” o numea Gherea), cu exagerări ţinând de legile joase şi necesare (?!) ale pieţei, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult în zonă. Mi-e greu să identific semne de „demisie” ori „trădare”. Deşi nu mai scrie Manolescu, scriu încă mulţi din garda (mai mult ori mai p ... citește...
03
03
2011
Furio
Furio (cartea lui Patrizio Trequattrini tradusă de Laszlo Alexandru, Editura Eikon, 2010) pune o sumă de întrebări, fiind o incitantă carte-dezbatere oferită sub forma unei piese de teatru. Prima chestiune ar fi cea a relaţiei mereu fluctuante şi fantasmatice dintre realitate (autobiografie) şi ficţiune. Şi cel mai „obiectiv” dintre jurnalele intime e o autoficţiune, obiectivitatea absolută este exclusă când e vorba despre scriitor în faţa filei albe.
Totul porneşte ... citește...
02
26
2011
Forme "ceptive" ale prozei
„Oglindă purtată de-a lungul unui drum”, în una dintre definiţiile sale tradiţionale, romanul exersează gestul prinderii şi reflectării drumului cu pricina într-o varietate derutantă de maniere. El îşi împlineşte lucrarea alături de, dar şi alăturea cu drumul, inventează oricând cărări inedite şi rebel-polemice, joacă apele oglinzii după plac, formând, informând, deformând sau chiar ignorând „obiectul” de reflectat. O (parţial, ludică) incursiune etimolog ... citește...
02
06
2011
Citesc, deci suntem...
Ţin la libertatea cititorului de a fi (citi) exact aşa cum pofteşte; scrisul de calitate, cartea bună conţin deja în ele tehnici specifice de seducţie – aşadar, orice „şmecherie” anume pusă la cale pentru a atrage îmi repugnă; dacă eu, scriitorul, încerc să-l ispitesc, n-o fac fiindcă îl cred pe el slab ori puternic, ci pentru că n-am destulă încredere în forţa textului meu; numărul de cititori adevăraţi e, proporţional, acelaşi sub toate vremurile; vorbim de ... citește...
02
01
2011
Efectul Marcel Moreau
„Avem remuşcarea de a nu fi zei, ca şi cum ar fi stat vreodată în puterea noastră să devenim; avem remuşcarea de a fi muritori, ca şi cum asta ar fi urmarea ignoranţei noastre...” (Marcel Moreau)
Reiau aici o schiţă de portret. Un mod de a recunoaşte încă o dată că întâlnirea mea cu scrisul său, ca traducătoare, a lăsat urme. În primăvara lui ‘90, sosise la Cluj, la biblioteca de la Litere, un camion cu cărţi, donaţie din Belgia. Printre ele, Marcel Moreau, ... citește...
01
24
2011
De veghe între nopţi
Cu o răsucire rapidă, mă întorc în vis. Slujba zilei mai poate aştepta: n-am terminat ce aveam de terminat în slujba de noapte. Piaţa mi se deschide la picioare. Case zvelte, albăstrii-verzui, stau roată, ca-ntr-o horă. Privesc printre două clădiri, văd parcul, pomii, movila de pe care tocmai am coborât atrasă de căldura oraşului. Nu se aude nici un zgomot, ca-ntr-un film cu sonorul oprit. Peste drum, o vitrină acoperită de colb. Pânze de păianjen abia mă lasă să ghic ... citește...
01
24
2011
Se întoarce visul
Se întoarce visul cu noaptea pustie. Eu în mijlocul oraşului, singură. Încercări repetate şi repetat eşuate de a ajunge acasă – totul are ceva cald/ameninţător, un miros de animal hăituit, de lucruri bine ştiute, dar de neştiut. Ştiu, net, că am mai văzut toate astea, că nu-s „adevărate”, dar realitatea lor e, cumva, pipăibilă. Toate miresmele îmi sunt familiare până la greaţă. Paşii îmi răsună pe caldarâm, îi aud, îi simt cu un fior, mă ştiu urmărit ... citește...
01
18
2011
Gândacul de Tamisa
Aşa cum există un loc al tău, casa onirică, cea care te marchează pentru toată viaţa şi te urmăreşte/urmează până la capăt, oriunde ai merge, există şi un timp al tău care te conţine şi prin care eşti ceea ce eşti. Toate clipele prin care ai trecut crescând, îmbătrânind, oricât de pline şi de bune şi oricât de rele şi de pustii, sunt în tine pentru totdeauna, sunt chiar materia(lul) din care eşti construit. Eşti, până la urmă, un simplu (?) joc cu matrioşt ... citește...
01
16
2011
Cititorul lui Schlink
Cititorul, cartea lui Bernhard Schlink, în varianta cinematografică a lui Stephen Daldry, pune, sec, câteva chestiuni de o realitate incomodă. Mai întâi, cum poţi împăca perspectiva lungă asupra Istoriei cu una punctuală. Dacă e adevărat – şi este! – că nu contează ce e drept, ci ce e legal, căci societatea omenească e funcţionabilă doar prin disciplină, regulă, limită, lege, toate respectate, cum mai defineşti dreptatea însăşi? Când lupţi pentru dreptate, ce ... citește...
01
11
2011
Eminescu şi "moartea cea bătrână"
Interesant de descoperit în poezia eminesciană viziuni asemănătoare celor din schiţele metafizice ale lui Lucian Blaga. Năzuinţa uzurpatoare de dumnezei a omului creator şi descumpănirea unui Dumnezeu cu vădite dimensiuni demonice sunt prefigurate în poemele eminesciene. Planul de „măreţie şi blestem” în care se petrece permanenta negare şi afirmare a autorităţii divine la Blaga este înţeles de Eminescu într-o construcţie pornind de la „sâmburele lumii, ete ... citește...
01
02
2011
„Îi este frig acestei nopţi, visaţi!”
Borges credea că nu se poate scrie despre prezent, martorii, capricioşi, ţi se uită peste umăr şi pot cârti cu dovezi „verificabile” la tot ce spui. În schimb, trecutul, despre care Camil Petrescu ştia deja prea bine că e remaniabil, poate fi repovestit, iar căutarea timpului pierdut e un viciu încă nepedepsit. În schema general recunoscută a unei larg acceptate tradiţii, poţi introduce detalii oricât de libere. Fundalul e asigurat de enciclopedia comunitară. Aici, în ... citește...
01
02
2011
„Zvonul de potenţialităţi”
În Lumea, repovestită(2000),Roxana Sorescu propune speculaţii sau hipertexte (în sensul lămurit în textul speculativ despre A. Scrima, ultimul din volum, dar şi într-un soi de prefaţă: „temelia pe care se clădeşte hipertextul este enciclopedismul intelectual. Enciclopedism asociat cu capacitatea de a pune in actu, la timpul şi locul potrivit, cunoştinţele aflate în stare latentă, potenţială. Memoria unui calculator reunită cu o capacitate de selecţie şi de activare ade ... citește...
12
25
2010
Dacă într-o noapte de iarnă...
Mă înfioară presimţirea iernii, pe care o închipui ca pe-un tunel umed, sumbru, duşmănos, plin de primejdii, tunel pe care drumul meu nu-l poate ocoli nicidecum (din mai multe privinţe, soluţia iernilor petrecute în ţări calde nu-mi e la îndemână!), pe care trebuie să-l înghit, încă o dată, ca pe o doctorie amară („Şi-s umezi păreţii / Şi-un frig mă cuprinde – / Cu cei din morminte / Un gând mă deprinde“, vorba lui Bacovia). Iarna înseamnă limitări, restri ... citește...
12
01
2010
Clujul în legende
De câţiva ani buni, îmi petrec ziua de 1 Decembrie Sala de sticlă a Primăriei clujene vorbind despre cărţi. E o excelentă şi consistentă încercare de a reduce din extenuarea unui simbol naţional, din oboseala ori lenea de a celebra momentele noastre fondatoare. Tot o carte plănuiseră, la 10 ani de la Unire, câţiva oameni grei ai Clujului. Aşa s-a născut în 1929 Enciclopedia Minerva. Înainte de a spune câteva cuvinte despre noua ispravă a noastră şi a Primăriei, deopot ... citește...
11
27
2010
Privirea amănunţită şi picturală
Există câteva foarte bune cărţi de proză care utilizează ceea ce am numit provizoriu, în aşteptarea unui termen mai potrivit, privirea amănunţită şi picturală. Ele convin călătoriei mele capricioase şi libere printre cărţi, întâmplări şi amintiri, dar şi bănuielii/credinţei că totul se leagă de tot, într-o ţesătură cu înţelesuri infinite, şi că, deci, cioburile vor rotunji ele singure un înţeles, chiar dacă vor părea şi chiar sunt, de multe ori, lăsate ... citește...
11
20
2010
Universul elegant
O dată cu Uşa interzisă, Gabriel Liiceanu şi-a modificat modul de abordare a lumii. Până atunci, chiar şi în Jurnalul de la Păltiniş, se menţinuse în zona înaltă, rarefiată şi oarecum străină a lucrurilor mari. Tobă de carte, scria secondat de martori grei şi le urma paşii cu o privire aţintită şi lacomă, însă cuminte, fără a le contraria sistemul. Era, adică, un fizician lucrând după normele relativităţii lărgite, ondulându-şi geometric enunţul funcţie ... citește...
11
20
2010
Ochiul leneş
Există o anume „boală a ochiului leneş” (ambliopie) despre care medicii spun că ar fi foarte frecventă printre pictori. Lăsând la o parte detaliile strict medicale, metaforizând, aşadar, înţeleg că pictorii văd petele de culoare alcătuitoare de volume şi le reproduc ignorând a treia dimensiune; chiar această „deficienţă” (un fel de privire mijită, eliberată de balast) face posibil accesul la desenul din covor, cel pe care îl vor putea citi şi recunoaşte mai apo ... citește...
11
14
2010
Saramago
Deocamdată, e greu de găsit un adevăr „cât de cât” absolut dincolo de cel al muritudinii, şi el fragilizat de speranţa nemuririi sufletului, dar şi din perspectiva ignoranţei parţiale a omului faţă în faţă cu adevărul său definitoriu, acela că e o fiinţă muritoare. Interesant romanul-ipoteză al lui José Saramago, Intermitenţele morţii. Dacă am fi veşnici, ar fi obligatoriu să avem determinări clare şi posace în eternitatea lor. Numai imprevizibilul, mişcar ... citește...
Articole de la : 1 la : 138 din : 138